”O dată pe an, în regatul broaștelor se organiza o întrecere. De fiecare dată obiectivul era altul. În anul acela trebuiau să ajungă în vârful unui turn vechi. Toate broaștele din eleșteu se adunară să asiste la eveniment. Se dădu startul. Broaștele spectatoare, apreciind înălțimea turnului, nu credeau că e posibil ca vreo concurentă să-și atingă ținta.
Și comentariile explodară:
”Imposibil! Nu vor ajunge niciodată sus”!,
”Niciodată fizicul lor nu le va ajuta să ajungă acolo”!,
”Or să se usuce înainte de a ajunge sus”!
Auzindu-le, concurentele începură să se descurajeze una după alta. Toate, în afară de câteva care, curajoase, continuau să se cațere.
Și spectatoarele nu încetau:
”Chiar păcat! Nimeni nu poate ajunge, privește, aproape toate au renunțat!”
Ultimele se recunoscuseră și ele învinse. O singură broască continuă să se cațere, în ciuda tuturor comentariilor. Singură, cu prețul unui efort uriaș, ajunse în vârful turnului.
Uimite, celelalte voiră să afle cum ajunsese acolo. Una dintre ele se apropie ca s-o întrebe cum de a reușit încercarea. Și descoperi că broscuța câștigătoare … era surdă!”
Autor necunoscut