Cartea scrisa de reputatul medic pediatru T. Berry Brazelton este dedicata tuturor parintilor si bebelusilor lor, dar si bunicilor, educatorilor si adultilor care lucreaza cu copiii. Volumul de peste 700 de pagini reprezinta o carte fundamentala despre bebelusi si copiii pana la trei ani, scrisa pe limba tuturor.
Aspectele abordate in cele 43 de capitole sunt extrem de importante in dezvoltarea copilului. In prima parte a cartii, autorul realizeaza o prezentare amanuntita a “punctelor de cotitura” – acele momente cheie in dezvoltarea motorie, cognitiva si emotionala a copilului – incepand de la nastere si pana la trei ani. Alimentatia, somnul, abilitatile motorii si cognitive, deprinderea toaletei, comunicarea sunt explicate in fiecare etapa de dezvoltare a copilului.
In cea de-a doua parte a cartii sunt abordate dificultatile dezvoltarii copilului – probleme de care se lovesc cei mai multi dintre tinerii parinti. Alaptare la san sau cu biberonul? Cand ar trebui puiul meu sa inceapa deprinderea toaletei? Oare este bine sa luam copilul in pat cu noi? Care este cea mai buna metoda de a disciplina micutul curios? Ce trebuie sa ma astept de la medicul copilului? Toate acestea sunt abordate atat din punct de vedere medical – pediatric, cat si din perspectiva psihologica – aceea a bebelusului ca persoana.
In incercarea de a raspunde la toate aceste intrebari, Puncte de cotitura este menita sa completeze , nu sa inlocuiasca, sfaturile oferite de pediatrul copilului tau. Cartea este un ajutor important, dar in niciun caz nu reprezinta o alternativa la ingrijirea medicala absolut necesara copilului.
Puncte de cotitura dezvaluie universul vast care se ascunde in fiecare bebelus si ii ajuta pe parinti sa-si inteleaga mai bine copiii, inca de la nastere.
Sursa: www.carturesti.ro
Milioane de proaspeti parinti din intreaga lume s-au bazat pe intelepciunea dr-ului Brazelton si pe teoria „punctelor de cotitura” cu privire la cresterea bebelusilor si a prichindeilor. Insa „copiii Brazelton” cresc. Puncte de cotitura – De la trei la sase ani arata parintilor cum sa aplice aceasta abordare innoita in ceea ce priveste anii „magici” – de la varsta prescolara pana in clasa intai. Impreuna cu pedopsihiatrul de la Harvard Medical School, dr Joshua Sparrow, interpreteaza dorintele, temerile, luptele, visele si victoriile acestor ani, cu multa empatie si mult umor si cu aceeasi intelegere caracteristica fata de punctul de vedere al parintilor.
IN PARTEA INTAI, doctorii Brazelton si Sparrow realizeaza profilul a patru tipuri diferite de copii, intr-un mod incantator si, in acelasi timp, revelator. Pagina dupa pagina, ei arata cum recunoasterea punctelor de cotitura predictibile (salturi universale de dezvoltare si perioadele de regresie care le insotesc) pot oferi o fereastra plina de inteles catre dezvoltarea intelectuala si emotionala a copilului, ajutandu-i pe parinti sa faca fata, cu sensibilitate si empatie, problemelor de comportament ale acestuia.
PARTEA A DOUA prezinta cele mai importante provocari si aspecte problematice pentru parintii moderni, dintr-o perspectiva experta si cu sfaturi de sprijin. Printre subiectele abordate se numara: Adoptia. Astmul. ADHD (Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate). Servicii de ingrijire a copilului. Sarcinile din gospodarie si banii de buzunar. Calculatorul. Depresia. Diferentele. Dizabilitatile. Divortul. Familii de toate felurile. Problemele alimentare. Sinceritatea. Umorul. Boala si spitalizarea. Pierderea si suferinta. Manierele. Mutarea. Siguranta. Sexualitatea. Somnul. Nevoile speciale. Intarzierile in vorbire. Injuratul si cuvintele urate. Televizorul. Jucariile.
Sursa: www.carturesti.ro
Toti parintii care au nou-nascuti, epuizati de efort si nesomn, asteapta cu nerabdare acel moment magic in care bebelusul doarme neintrerupt toata noaptea. Multi asteapta noptile in care copilul lor se poate duce singur la culcare, fara a avea nevoie de acele ritualuri de culcare care iau ore intregi din timpul parintilor. In aceasta carte, echilibrata si practica, dr. Brazelton si dr. Sparrow ne impartasesc din experienta lor de pediatri si vin in ajutorul parintilor, oferindu-le metode noi de crestere si intelegere a copilului.
Sursa: www.carturesti.ro
De ce au nevoie cu adevarat bebelusii si copiii mici? In aceasta carte, autorii definesc ceea ce fiecare copil trebuie sa primeasca in primii ani de viata. Ei abordeaza problema ingrijirilor si tipurilor de interactiuni care trebuie sa existe intre copiii mici si parintii sau persoanele care ii ingrijesc: cresele cu program normal sau saptamanal, in care educatoarele si ingrijitoarele lucreaza in schimburi, ingrijirea de grup, ingrijirea de catre bone sau alte persoane, adoptia. Acestei nevoi primordiale i se adauga altele, la fel de importante: nevoia de protectie fizica, siguranta si ordine, nevoia de experiente care sa se adapteze diferentelor individuale, de experiente de dezvoltare adecvate, nevoia de stabilire a limitelor, de structura si asteptari, precum si nevoia de a trai intr-o comunitate stabila si suportiva, cu o continuitate culturala.
Sursa: www.carturesti.ro
Parintii vor fi foarte incantati de aceasta carte a doctorului Brazelton, care ofera o noua abordare a unei probleme dificile si inevitabile: deprinderea folosirii toaletei. Mai multe generatii de copii au fost „antrenati” cu succes dupa „metoda Brazelton”, iar acum dr. Brazelton si dr. Sparrow au reusit sa aduca la lumina tiparului experientele acumulate de-a lungul timpului. Prin recunoasterea unor semne, parintii vor sti cand sunt pregatiti copiii lor pentru o schimbare. Astfel, prin tact si intelegere parintii isi vor putea invata mai usor copiii sa parcurga etapele educarii pentru toaleta.
Sursa: www.carturesti.ro
În această carte practică şi deschizătoare de drumuri, Daniel J. Siegel, neuropsiholog, autor al cărţii de succes Mindsight (Observarea minţii) şi specialista în consiliere parentală, Tina Payne Bryson, ne oferă o abordare revoluţionară pentru creşterea copiilor, cu ajutorul a 12 strategii cheie, care încurajează o dezvoltare cerebrală sănătoasă, ceea ce îi face pe copii mai calmi şi mai fericiţi. Autorii explică – şi fac accesibilă – noua ştiinţă a modului în care creierul copilului creează căi neuronale şi se maturizează. Creierul „superior” – care ia decizii şi echilibrează emoţii – se formează până la aproximativ douăzeci şi cinci de ani. Şi, în special la copiii mici, emisfera dreaptă şi emoţiile ei au tendinţa de a domina logica emisferei stângi. Nu e de mirare că cei mici au accese de furie, se bat, sau stau îmbufnaţi. Aplicând aceste descoperiri, în fiecare zi, părinţii pot transforma orice ieşire, conflict, sau teamă, într-o ocazie de a integra creierul copilului şi de a încuraja o evoluţie vitală.
Completată de strategii de rezolvare a dificultăţilor zilnice, potrivite vârstei şi de ilustraţii care vă vor ajuta să-i explicaţi copilului aceste concepte, cartea Creierul copilului tău vă arată cum să cultivaţi o dezvoltare emoţională şi intelectuală sănătoasă, astfel încât copiii să poată avea vieţi echilibrate, pline de sens şi armonie.
Sursa: www.carturesti.ro
Practica mindfulness a ajutat milioane de adulti sa reduca stresul din viata lor. Acum, copiii, care sunt sub o presiune mai mare decat oricand, au nevoie de tehnici de mindfulness adaptate lor. Avand la baza un program afiliat UCLA, Copilul constient este o carte revolutionara, ce ii invata pe parinti tehnici prin care vor contribui la relaxarea copiilor lor.
Cartea Copilul constient contine exercitii, cantece si jocuri pentru copiii de la 4 la 18 ani. Susan Kaiser Greenland a dezvoltat aceste exercitii si tehnici in cei peste zece ani de cand preda mindfulness pentru copii.
Aceste tehnici distractive si prietenoase ii ajuta pe copii sa isi constientizeze trairile interioare si sa isi dezvolte atentia , influentandu-le in mod pozitiv atat performantele academice , cat si abilitatile sociale si emotionale.
Cu ajutorul practicii mindfulness, copiii devin mai empatici , isi fac mai usor prieteni si manifesta compasiune fata de semeni si fata de natura. Tehnicile prezentate in carte sunt instrumente extraordinare pentru a gestiona stresul si a depasi provocari precum hiperperfectionismul si anxietatea.
Folosindu-se de ele, copiii vor invata sa isi ia cateva momente inainte de a raspunde la situatii stresante, permitand propriilor busolele interioare sanatoase sa ii ghideze pentru a deveni mai atenti, mai maleabili si mai empatici. Jocurile, exercitiile si cantecele din Copilul constient vor contribui la linistea intregii familii.
Sursa: www.carturesti.ro
… părinţii noştri plantează în noi seminţe mentale şi emoţionale, care cresc odată cu noi. În unele familii, aceste seminţe dau roade precum iubirea, respectul şi independenţa, dar în multe altele, ele se dovedesc a fi seminţe ale fricii, obligaţiei şi vinovăţiei.
Dacă faci parte din al doilea grup, această carte îţi este destinată. După ce ai crescut şi ai devenit adult, aceste seminţe s-au transformat în nişte buruieni invizibile care ţi-au năpădit viaţa în maniere pe care nu ţi le-ai fi imaginat niciodată.
Este posibil ca ele să îţi fi afectat relaţiile, cariera sau familia, dar mai presus de toate, încrederea în sine şi preţuirea de sine.
Scopul pe care mi-l propun eu în această carte este să te ajut să descoperi şi să smulgi din rădăcini aceste buruieni.
Fragmente:
Nu trebuie să ierti
Probabil că te întrebi deja: „Nu constă primul pas în iertarea părinţilor mei?” Răspunsul meu este: nu. Este posibil ca el să te şocheze, să te înfurie, să te dezamăgească sau să îţi inducă o stare de confuzie, căci pe toate canalele ni se spune exact opusul: că iertarea este primul pas care conduce la vindecare.
In realitate, nu este necesar să îţi ierţi părinţii pentru a te simţi mai bine în pielea ta şi pentru a-ţi schimba viaţa în bine!
Ştiu că această afirmaţie contrazice câteva din cele mai populare principii religioase, spirituale, filozofice şi psihologice.
Potrivit eticii iudeo-creştine, „a greşi este omeneşte, dar a ierta este o calitate divină”. De asemenea, sunt perfect conştientă de faptul că există experţi din diferite profesii care cred sincer că iertarea nu numai că este primul pas, dar chiar că este singurul pas necesar pentru a ajunge la starea de pace interioară. Personal, nu cred nici pe departe aşa ceva.
La începutul carierei mele credeam şi eu că iertarea oamenilor care te-au rănit, îndeosebi a părinţilor, reprezintă un aspect important al procesului de vindecare.
Prin urmare, mi-am încurajat numeroşi clienţi (mulţi dintre ei abuzaţi grav în copilărie) să îşi ierte părinţii cruzi sau abuzivi. De altfel, mulţi dintre clienţii mei au venit la terapie afirmând că şi-au iertat deja părinţii toxici, descoperind însă că acest lucru nu îi face să se simtă cu nimic mai bine.
Niciunul din simptomele lor nu a dispărut în urma iertării. Cu alte cuvinte, aceasta nu i-a condus la vreo schimbare cât de cât semnificativă şi de durată. Dimpotrivă, mulţi dintre ei au început să se simtă chiar mai inadecvaţi decât înainte, spu-nandu-mi lucruri de gen: „Poate că nu mi-am iertat suficient părinţii”, „Pastorul meu îmi spune că nu i-am iertat sincer în inima mea” sau „Oare chiar nu pot face nimic ca lumea?”
Prin urmare, am început să analizez serios conceptul de iertare, întrebându-mă dacă nu cumva acesta împiedică progresul clienţilor mei, în loc să îl favorizeze.
Am ajuns astfel să înţeleg că există două aspecte ale iertării: renunţarea la nevoia de răzbunare şi absolvirea părţii vinovate de responsabilitatea sa. Nu am avut nicio problemă în a accepta ideea că oamenii trebuie să renunţe la dorinţa de răzbunare.
Aceasta reprezintă o motivaţie normală, dar negativă, care conduce la fantezii obsesive referitoare la obţinerea satisfacţiei prin producerea unui rău fostului abuzator.
Mai mult decât atât, ea conduce la foarte multă frustrare şi nefericire, nefavorizând deloc adevărata stare de echilibru emoţional, în pofida satisfacţiei de moment la care poate conduce răzbunarea, ea nu face decât să agite şi mai tare haosul emoţional care caracterizează relaţia copil-părinţi, facându-l pe primul să piardă foarte mult timp şi foarte multă energie.
Renunţarea la dorinţa de răzbunare este dificilă, dar reprezintă cu siguranţă un pas necesar în vederea procesului de vindecare…
Capcana iertării
Unui dintre cele mai periculoase lucruri legate de iertare este că aceasta îţi subminează capacitatea de a te elibera de emoţiile acumulate. Cum ţi-ai mai putea recunoaşte vreodată mânia acumulată împotriva unui părinte dacă îl ierţi anticipat?
Responsabilitatea nu se poate orienta decât fie în exterior, către cei care te-au rănit, fie în interior, către tine însuţi. Cineva trebuie să fie responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat. Prin urmare, este posibil să îţi ierţi părinţii, dar să sfârşeşti prin a te urî cu atât mai mult pe tine însuţi.
Am remarcat de asemenea că mulţi dintre clienţii mei se grăbesc să îşi ierte părinţii numai pentru a evita partea cea mai dureroasă a terapiei. Ei cred că prin iertare pot găsi o scurtătură către adevărata vindecare, simţindu-se mai bine. Am avut câţiva clienţi care şi-au „iertat” părinţii, au renunţat la terapie, după care s-au scufundat încă şi mai puternic în depresia şi în anxietatea lor.
Unii dintre aceştia s-au agăţat de fantezia potrivit căreia: „Tot ce trebuie să fac pentru a mă vindeca este să îmi iert părinţii. In acest fel, mă voi bucura de o sănătate psihică mai bună şi totul se va termina cu bine pentru toată lumea, ne vom îmbrăţişa cu toţii, iar eu voi fi în sfârşit fericit.”
Cei mai mulţi dintre ei au descoperit însă că promisiunea goală a iertării nu i-a condus decât la o dezamăgire foarte amară. Unii dintre ei au experimentat o mulţumire iniţială, dar aceasta nu a durat foarte mult, căci în realitate nu s-a schimbat nimic în privinţa sentimentelor lor profunde sau în interconexiunile lor cu restul familiei…
Sursa: www.carturesti.ro
Parinoush Saniee este autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran.
Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul sa-si revada copilaria, o perioada marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii, iar sentimentele de neimplinire care o macina ii umbresc viata de familie. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau.
Sursa: www.carturesti.ro
Ești derutată de plânsetele bebelușului tău sau de crizele de furie ale copilului?
Te simţi neputincioasă, depășită de situaţie sau furioasă?
Te pun pe gânduri sfaturile contradictorii primite de la cei din jur?
Cartea de faţă te va încuraja şi te va ajuta să rămâi conectată la copilul tău în aceste momente dificile. Tradusă deja în unsprezece limbi, „Lacrimi şi crize de furie” descrie un nou mod de a reacţiona la plânsul copiilor, de la naştere până la vârsta de opt ani. Această abordare revoluţionară şi plină de respect faţă de copii are o multitudine de beneficii:
îi ajută pe bebeluşi să doarmă toată noaptea
previne problemele comportamentale
sporeşte puterea de concentrare a copiilor
reduce agresivitatea şi hiperactivitatea
îi ajută pe cei mici să se vindece de stres şi traume
Autor:
Aletha Solter este psiholog de origine elveţiană specializat în psihologia dez vol tării, recunoscută internaţional ca expert în ceea ce priveşte ataşamentul, trauma şi disciplina non-punitivă. A studiat cu psihologul elveţian Jean Piaget la Universitatea Geneva din Elveţia, unde a obţinut diploma de master în biologie umană. Şi-a susţinut doctoratul în psihologie la Universitatea California din Santa Barbara, după care a predat psihologia la Universitatea din California şi a condus departamentul de cercetări pentru câţiva ani. Conduce ateliere pentru părinţi în multe ţări şi este fondatoarea Aware Parenting Institute. Locuieşte în California şi are doi copii. Este autoarea cărţilor Bebeluşul meu înţelege tot, Copiii noştri frumoşi şi sănătoşi, Raising Drug Free Kids şi Attachment Play.
Sursa: www.carturesti.ro
Presiunea exercitata asupra elevilor de a excela la scoala si de a intra la cele mai bune facultati nu a fost niciodata mai intensa. In aceasta noua carte, renumitul autor al bestseller-ului Crescandu-l pe Cain se adreseaza obsesiei actuale pentru performanta copiilor, furnizand un raspuns profund uman.
„Cum a fost la scoala?” Aceste cuvinte contin suma dorintelor parintilor de a sti ce invata si ce experimenteaza copiii lor la scoala in fiecare zi. Copiii ar putea sa nu dezvaluie foarte multe, dar psihologul Michael Thompson ne sugereaza ca raspunsurile le vom putea gasi daca stim sa citim indiciile si – tot atat de important – daca ne amintim propriile noastre experiente din perioada scolii.
Scoala, ne aminteste Thompson, ocupa mai mult timp din viata diurna a unui copil decat orele petrecute acasa; iar scoala nu este plina doar de studiu, ci si de emotie umana: bucurie, frica, invidie, iubire, manie, sexualitate, plictiseala, competitivitate. Prin intermediul interviurilor detaliate, al studiilor de caz si al jurnalelor elevilor trimise prin e-mail, inclusiv ale propriilor sai copii, Thompson arunca lumina asupra profundei calatorii psihologice antrenata de scoala, o calatorie pe care trebuie sa o parcurga toti copiii pentru a creste si a se dezvolta, fie ca sunt elevi de nota zece sau repetenti. Cei mai multi dintre noi ne amintim aceasta calatorie, dar copiii nostri trebuie sa o parcurga in ritmul lor.
In relatari care sunt pe rand tulburatoare, socante, inaltatoare si pline de inspiratie, vedem elevi facand fata realitatii bogat structurate a vietii lor, nascocind propriile strategii unice pentru a supravietui si inflori la scoala. Pentru parinti, aceasta carte este o fereastra catre peisajul emotional ascuns al zilelor de scoala si trimite catre raspunsurile pe care ni le dorim si de care totodata ne temem pe masura ce cautam sa ne ajutam copiii sa reuseasca la scoala si in viata.
Construind o punte intre lumea copilului si cea a adultului si fiind formulata in tonul plin de compasiune al vocii de psiholog si de tata a lui Thompson, Educatie fara constrangeri ne arata cum sa ascultam adevarul experientelor copiilor nostri – si cum sa ne incredem in ei, cum sa-i iubim si cum sa-i lasam, in cele din urma, sa se dezvolte singuri. Este o carte cruciala pentru epoca noastra agitata, o sursa ideala pentru familiile care se lupta sa supravietuiasca in circumstantele actuale.
Sursa: www.carturesti.ro
„Parentaj sensibil si inteligent este o unealta extraordinara pentru cresterea si educarea copiilor. Darul acestei carti consta in faptul ca este un excelent memento pentru a fi mai empatici cu proprii copii si, la fel de important, cu noi insine. Ea ne reveleaza ca nu este niciodata prea tarziu sa-ti vindeci vechile rani si sa te reeduci pe tine insuti. Facand acest lucru, ti se permite sa fii mai prezent si mai plin de bucurie in calatoria copilului tau. Atat parintele, cat si copilul ajung la destinatie mai intregi si mai iubitori.” – Jessie Nelson, regizor, producator si scenarist„Fiecare parinte s-ar cuveni sa citeasca Parentaj…..Debordand de informatii fascinante despre creier pe care nu le poti citi in orice volum despre cresterea si educarea copiilor, aceasta carte te va face sa privesti cu si mai mult interes modul in care invata si cresc copiii tai.” – Betty Edwards, autoare a volumului Drawing on the Right Side of the Brain„Parentaj sensibil si inteligent arata parintilor cum sa inteleaga si sa integreze experientele din propria copilarie intr-un stil de crestere si educare a copiilor care promoveaza comunicarea sanatoasa, atasamentul semnificativ si increderea.” – Sal Severe, PH.D., autor al volumului How to Behave So Your Children Will, Too!„Iata o carte excelenta, cu un mesaj pozitiv, uman si plin de compasiune. Salut accentul pus pe legatura si comunicarea de ordin emotional intre parinte si copil si teza potrivit careia, pe masura ce te intelegi si intri in legatura cu tine insuti, poti relationa mai bine cu propriul copil. Aceasta carte va fi extrem de interesanta si utila pentru parinti. – L. Alan Sroufe, PH.D., profesor la Institute of Child Development, University of Minnesota, Minneapolis, autor al volumului Emotional Development: The Organization of Emotional Life in the Early Years
„Cartea edificatoare si inspiratoare scrisa de Daniel Siegel si Mary Hartzell prezinta un model practic de crestere si educare a copiilor care incurajeaza un dialog empatic cu sine si cu propriii copii. In consecinta, cresterea si educarea copiilor devine nu doar ceva ce facem, dar ceva care face parte intr-o mare masura din cine suntem. In calitate de parinte a sapte copii, aceasta carte are un loc permanent pe noptiera mea.” – Kate Capshaw Spielberg
„Iata o carte ce trebuie citita de toti parintii. Cresterea si educarea copiilor este cea mai importanta meserie din lume, iar aceasta carte o face mai lesne de inteles si mai usoara.” – Harold S. Koplewicz, M.D., director al NYU Child Study Center, autor al volumului More Than Moody: Recognizing and Treating Adolescent Depression„O abordare noua care te pune pe ganduri a cresterii si educarii copiilor.” – Ellen Galinsky, presedinte al Families and Work Instutute, autoare a volumului Ask the Children„Oricine se simte condamnat sa repete greselile propriilor parinti ar trebui sa ia un exemplar din aceasta carte. Cititorii invata sa exploreze si sa rezolve problemele din trecut, eliberandu-i pentru a-si dezvolta optim potentialitatile pe care le poarta in ei, intr-o maniera flexibila si cu maxima implicare.” – Jessica Teich, autoare a volumului Trees Make the Best Mobiles: Simple Ways to Raise Your Child in a Complex World
„Aceasta carte combina intr-un mod unic experienta clinica a unui psihiatru cu intelepciunea profunda a unei profesoare de gradinita a carei practica e imbibata de frustrarile, bucuriile, disperarea, si exaltarea de clipa de clipa care constituie experienta fiecarui copil. Impreuna, Siegel si Hartzell exfoliaza cu delicatete multiplele straturi ale cresterii si educarii copiilor pentru a da la iveala natura pura a relatiei ce se afla in miezul ei.” – Neal Halfon, M.D. M.P.H., profesor de pediatrie, director, UCLA Center for Healthier Children, Families and Communities
Sursa: www.carturesti.ro
Cum sa le vorbim copiilor astfel incat sa ne asculte. Ghid de supravietuire pentru parinti cu copii de 2-7 ani
Joanna Faber a crescut in Long Island si este fiica reputatei autoare Adele Faber. A terminat un masterat in domeniul educatiei copiilor cu nevoi speciale si a predat la catedra de stiinte a City College din New York. A contribuit la cartile mamei sale cu experientele pe care le-a trait alaturi de elevii sai, pentru a exemplifica ideile teoretice propuse de Adele Faber. Joanna tine prelegeri cu teme legate de comunicare pretutindeni in SUA si are ateliere de lucru cu parintii, care au la baza cartile lui Adele Faber si, totodata, propria experienta ca parinte si profesor. In prezent locuieste in regiunea Hudson Valley din New York, alaturi de sotul sau si cei trei baieti ai lor. Dintre cartile lui Adele Faber, la Curtea Veche Publishing au aparut: Cum sa-i asculti pe adolescenti si cum sa te faci ascultat (in colaborare cu Elaine Mazlish), Comunicarea eficienta cu copiii (in colaborare cu Elaine Mazlish, Lisa Nyberg si Rosalyn Anstine Templeton) si Un parinte mai bun (in colaborare cu Elaine Mazlish). Julie King este licentiata in arte la Princeton University si are un doctorat in drept la Yale Law School. De asemenea, a obtinut un certificat de consultant in dezvoltare organizationala si unul de coach. Julie a urmat si cursuri in domenii precum medierea juridica si tehnicile meditatiei. A crescut alaturi de Joanna, familiile lor fiind vecine. Astfel, a cunoscut indeaproape strategiile de parenting pe care Adele Faber le-a elaborat si, chiar daca nu a urmat o cariera in domeniul educarii copiilor, Julie King a predat cursuri care aveau la baza cartile scrise de Adele. Primul dintre acestea l-a sustinut la gradinita fiului sau, iar dupa aceea Julie a continuat sa organizeze ateliere de parenting in numeroase state din America. Poate sunteti parinti, poate sunteti educatori, poate sunteti bunici sau poate doar aveti in ingrijire un copil de o varsta frageda cu care nu stiti cum sa va purtati. Ii vreti binele si ii interziceti sa manance prea multe dulciuri, il puneti sa doarma la pranz sau nu acceptati mereu sa-i faceti pe plac. Dar metodele nu functioneaza. Relatia voastra nu e deloc cea pe care v-o doriti. Cartea Joannei Faber si a lui Julie King va dezvaluie secretele comunicarii cu copiii mici – cum sa ii ascultati, cum sa ii determinati sa vorbeasca, cum sa intelegeti ce gandesc, ce simt si ce vor. Autoarele va propun strategii si exemple utile in procesul educarii celor mici pentru a va ajuta sa depasiti dificultatile cu care va confruntati. Cum primii ani de viata ai copiilor sunt foarte importanti pentru formarea si dezvoltarea lor, acest ghid va va insoti pasii in fascinanta calatorie a modelarii unor caractere puternice si echilibrate. Cele doua autoare, experti recunoscuti in parenting, au scris un ghid practic, incarcat cu strategii si metode capabile sa duca la un rezultat imediat. – The Washington Post Ideile creative ale autoarelor ii vor ajuta pe cei mari sa nu se simta singuri in ceea ce poate fi uneori haosul lumii de parinte. – Publishers Weekly
Sursa: www.libris.ro
Baietii sunt invatati de mici copii, in mod involuntar, sa fie baieti, asa cum fetele sunt invatate sa fie fete. Prin toate gesturile si atitudinile infime, etalate fie evident, fie la un nivel imperceptibil cu ochiul liber, mamele si tatii, profesorii si restul adultilor, dar si prietenii, le modeleaza comportamentul urmand un model inconstient. Din pacate, ceea ce primesc inca din primii ani de viata este o lectie de stoicism, despre cum baietii isi controleaza emotiile si trebuie intotdeauna sa-si dovedeasca competenta si meritul.
Un subiect foarte actual si doi autori, Dr. Michael Thompson si Dr. Dan Kindlon, cu o fina intelegere si perspectiva. Crescandu-l pe Cain este o carte extrem de apreciata despre viata emotionala a baietilor, scrisa pentru parinti, dar si pentru toti cei implicati activ in educarea copiilor. Ce-i face, in multe situatii, pe baietii nostri atat de agresivi, lipsiti de consideratie, brutali si manipulatori in relatiile cu sexul opus, consumatori de alcool, droguri si senzatii tari, teribilisti si orbi la conflictul creat in jurul lor? Sunt acesti copii altii decat cei pe care i-am iubit si alintat in pruncia lor? Ce se intampla cu fiul ajuns la pubertate? Este la mijloc alteceva decat tetosteronul? In goana lor catre „Marele Imposibil” – idealul masculin al „barbatului adevarat” – copiii nostri pierd pe drum ceva de nepretuit: capacitatea de a se accepta pe ei insisi.
Plini de pasiune pentru munca lor si de empatie, din postura de terapeuti specialisti in psihologia baietilor, cei doi autori ne ofera nu atat solutii pentru cresterea si educarea baietilor, cat mai ales un tablou plin de intelegere si compasiune al baietilor in societatea moderna, prinsi in conflictul intern dintre atasament si independenta, dintre energie, impulsuri si reguli, dintre emotii si lipsa limbajului emotional si a cadrului necesar pentru a le exprima, dintre incapacitatea familiei de a intelege schimbarile prin care trec si „cultura cruzimii” si stereotipurile masculinitatii care se perpetueaza de la o generatie la alta in grupurile de baieti.
O carte ca o scrisoare deschisa si atinge cu delicatete fondul problemei: in fiecare baiat agresiv exista durere si dezamagire si exista resentimentul fata de incapacitatea celor dragi de a crea o punte peste separarea care se adanceste intre ei si ceilalti; in fiecare baiat retras se zbate disperarea de a nu se ridica la standardele artificial impuse si de a nu gasi o comunicare emotionala reala cu ceilalti; iar fiecare baiat „normal”, inconjurat de prieteni si plin de succes social, are multe sanse sa invete, inainte de a deveni barbat, ca de fapt este pe cont propriu. Ne va fi mai bine noua, ca societate, si lor, ca indivizi, daca avem curajul acum sa privim in oglinda si sa intelegem ca noi punem bazele analfabetismului emotional al baietilor, iar apoi ii invinovatim pe acesti copii si adolescenti de lipsa de empatie si perspectiva.
Sursa: www.carturesti.ro
Parenting necondiţionat vă va îndemna să reflectaţi îndelung la genul relaţiei pe care doriţi să o aveţi cu copiii voștri, la priorităţile pe care le aveţi ca părinte şi la cum să evitaţi multe dintre greşelile celor dinaintea voastră. Ne-am obişnuit să primim astfel de provocări de la Alfie Kohn. Este, fără îndoială, una dintre cele mai convingătoare şi mai importante lucrări. Citiţi-o! Spre binele vostru şi al copiilor voștri!” Ross W. Greene, autor al cărţii The Explosive Child
„O lucrare înțesată cu vorbe de duh, ce vă va pune pe gânduri. Această carte antrenantă va enerva, cu siguranţă, părinţii care vor să fie şefi în familie. Însă părinţii care caută metode alternative pentru a creşte copii încrezători în sine şi populari vor îmbrăţişa cu inima deschisă mesajul lui Alfie Kohn.” Publishers Weekly
„Cartea subliniază un principiu important în parenting: disciplina se referă mai degrabă la o relaţie corectă cu copilul tău, decât la deţinerea unor tehnici corecte.” William Sears, autor al cărţilor The Baby Book şi The Discipline Book
„Îmi venea să subliniez fiecare a doua propoziţie din carte. Nu aşa au stat lucrurile la majoritatea cărţilor de creştere a copiilor pe care le-am mai citit; este o provocare bine-venită. Cartea este îndeajuns de antrenantă ca să se poată citi repede, dar invită şi la reflecţie, aşadar, acordaţi-vă timp pentru citirea ei.” Barbara Coloroso, autoarea cărţii Kids Are Worth It!
„Un dar pentru părinţi! Înarmat serios cu cercetări de specialitate, Alfie Kohn scoate la lumină dezavantajele practicilor disciplinare larg acceptate şi oferă o varietate mare de alternative eficiente care le permit copiilor să devină profunzi în gândire, afectuoşi şi responsabili.”Adele Faber, autoare a cărţii Comunicare eficientă cu copiii: acasă și la școală.
„Alfie Kohn deţine o poziţie importantă în dezbaterile legate de parenting din America. Parenting necondiţionat este o carte de mare valoare, care ne poate provoca, susţine şi chiar schimba perspectiva legată de ceea ce ar trebui să facă părinţii.” Michael Gurian, autor al cărţilor The Wonder of Boys şi The Wonder of Girls
„Alfie Kohn nu se dezminte: alege un subiect (parenting) care se studiază şi despre care se scrie de ani de zile, oferindu-ne un mod înţelept de ajustare a lentilelor astfel încât vederea noastră să fie clară. Oferă părinților nu niște reguli simple, ci o înţelegere profundă şi un fundament solid.” JoAnn Deak, autoarea cărţii Girls Will Be Girls.
Sursa: www.carturesti.ro
Un ghid revoluţionar despre creşterea unor copii responsabili, capabili şi fericiţi
Pornind de la cele mai recente cercetări pe tema dezvoltării creierului uman şi experienţa sa clinică cu părinţii, dr. Laura Markham are o abordare simplă, dar eficientă. Mesajul ei este următorul: cultivarea unei conectări emoţionale cu copilul produce o schimbare reală şi de durată. Când această legătură vitală este stabilită, nu mai e nevoie ca părinţii să apeleze la ameninţări, cicăleli, insistenţe, recompense sau chiar pedepse.
Acest ghid remarcabil îi va ajuta pe părinţi să-şi înţeleagă mai bine propriile emoţii – şi să şi le gestioneze –, astfel încât să poată acţiona cu empatie şi comunicând clar, pentru a creşte copii care îşi controlează singuri comportamentul. Exemplele folosite le oferă părinţilor cu copii mici sau preşcolari soluţii şi fraze gata testate.
Dacă v-aţi săturat de lupte de putere, de crize de furie şi aveţi nevoie de „soluţia” corectă, opriţi-vă din căutări. Sunteţi pe punctul de a descoperi acele instrumente practice care vă vor transforma stilul de parenting în mod pozitiv şi cu rezultate dovedite.
„Dr. Markham le demonstrează părinţilor cum empatia lor poate pregăti creierul copilului lor pentru gestionarea emoţiilor şi pentru fericire – precum şi pentru un viitor mai bun pentru omenire. Un mesaj simplu, dar revoluţionar, de iubire”. – Nancy Samalin, autoare a patru cărţi de succes, printre care Loving Without Spoiling
„Dacă vreţi să aveţi mai multă încredere şi linişte în viaţa de părinţi, aceasta este cartea potrivită. Dr. Markham vă ajută să înţelegeţi mai bine comportamentul copilului vostru şi vă pune la dispoziţie instrumentele practice pentru a-l schimba”. – Elizabeth Pantley, autoare a douăsprezece cărţi de succes, printre care şi The No Cry Sleep Solution.
Sursa: www.carturesti.ro
“Copilul invizibil” este o carte despre mine și despre tine, despre oameni și povești de viață. Este despre copiii uitați din noi, care așteaptă de multă vreme să fie văzuți, auziți și simțiți – care tânjesc să ajungă acasă. Cartea este o invitație la descoperirea de sine cu ajutorul stării de mindfulness sau de prezență conștientă, scrisă pentru părinți și viitorii părinți, pentru toți cei care au avut o copilărie și care au uitat părți esențiale din istoria vieții sau care nu pot să se împace cu trecutul. Realitatea ne arată că trauma călătorește în timp, nu se oprește la o singură generație, iar procesarea experiențelor noastre negative este o dovadă de prețuire de sine și respect față de copiii, nepoții și strănepoții noștri. Pentru că ceea ce nu vindecăm noi sunt răni pe care le lăsăm moștenire urmașilor noștri. Am scris această carte sub farul îndrumător al experiențelor personale, dar și al dovezilor științifice. Cartea are un mesaj pentru fiecare cititor – acela dea îndrăzni să ne uităm la copilul interior, așa cum părinții noștri nu au știut sau nu au putut să o facă, într-o manieră ghidată de curiozitate, compasiune și acceptare umană necondiționată.(Gáspár György)
Sursa: www.carturesti.ro
«Fiul meu Billy m-a minţit şi nu are decât cinci ani. Este normal?» «Michael minte tot timpul. Va depăşi această fază?» «Heather nu îmi spune ce face la întâlniri. Spune că nu este treaba mea, dar nu am oare dreptul să ştiu? Încerc doar să o protejez.» «Când copilul meu minte, îmi fac griji că eu fac ceva care îl determină să mintă.»
Acestea sunt preocupări comune tuturor părinţilor, care pot afla din această carte motivele minciunilor, când înduioşătoare, când deranjante ale copiilor, evoluţia minciunilor în funcţie de vârstă şi modalităţi eficiente de a gestiona aceste minciuni şi de a încuraja sinceritatea copiilor.
Paul Ekman este profesor de psihologie la University of California Medical School în San Francisco şi specialist în problema expresiei emoţiilor şi a minciunii, autor a numeroase cărţi pe aceste teme.Cuprins
Mulţumiri
Marile mize ale minciunii
Capitolul 1. Gogoşi, trucuri şi fanfaronade: nuanţele înţelesului şi motivaţia minciunii
Capitolul 2. De ce unii copii mint mai mult decât alţii
Capitolul 3. Minciuna la diferite vârste
Capitolul 4. Cum vede un adolescent minciuna (de Tom Ekman)
Capitolul 5. Cum pot gestiona părinţii minciunile copiilor? (de Mary Ann Mason Ekman)
Capitolul 6. Depoziţiile copiilor în sălile de judecată: criza abuzului sexual (de Mary Ann Mason Ekman)
Sursa: www.carturesti.ro
In momentul in care apare un copil in viata noasta, nu ne dorim decat sa fie sanatos,fericit sa nu intampine, pe cat posibil, niciun obstacol. Problemele ne iau insa pe nepregatite, ne simtim confuzi si neputinciosi. Ce ar fi trebuit sa stim, insa nicio carte nu ne-a facut cunoscut, este impactul pe care existenta noastra inainte de concepere si cea din timpul sarcinii il au asupra sanatatii copilului. Este vorba nu despre alimentatie, ci despre tot ce compune existenta viitorilor parinti: fizic, psihologic, relatiile cu ceilalti, deciziile luate in cadrul cuplului, neintelegeri de familie nerezolvate, conflicte latente.Pornind de la o afirmatie a lui Francoise Dolto, unul dintre mentorii sai, privind influenta istoriei parintllor asupra corpului copilului, Willy Barral construieste in aceasta carte un adevarat sistem explicativ al cauzelor nevazute si neimaginate care se afla la baza tulburarilor psihosomatice ale celor mici, inca din perioada prunciei. Barral recurge la experienta sa alaturi de copii autisti, si la cea ulterioara, de psihanalist, transpunand informatia intr-o lectura extrem de placuta. Cartea confine o succesiune de dialoguri intre psihanalist si pacient, din care se deduc limpede concluziile autorului, cititorul avand ocazia de a face singur aceleasi constatari.
Sursa: www.carturesti.ro
Pedepsiti prin recompense – Cum sa evitam bulinele rosii, bonusurile, lauda si alte feluri de mita – Alfie Kohn
Strategia noastra fundamentata pentru cresterea copiitor, procesul de invatare al elevilor si conducerea angajatilor se poate rezuma in doar cinci cuvinte: Fa asa si primesti asta. Ademenim oamenii cu o bucata de zaharet (de la dulciuri pana la comisioanele din vanzari) intr-un mod foarte similar cetui in care am dresa un animal de casa.
In aceasta carte deschizatoare de drumuri, Alfie Kohn ne arata ca, desi manipularea prin stimulente a oamenilor pare sa aiba succes pe termen scurt, aceasta reprezinta o strategie care pana la urma esueaza, iar efectele sale nocive persista un timp indelungat. Locurile noastre de munca si satite de clasa vor continua sa decada, argumenteaza autorul, pana cand vom pune sub semnulintrebarii increderea noastra intr-o teorie a motivatiei derivata din experimente facute pe animale de laborator.
Extragand informatii din sute de studii, Kohn demonstreaza ca oamenii chiar au rezultate mai stabe atunci cand sunt momiti cu bani, note sau alte stimulente. Daca le promitem bunuri copiitor pentru a se comporta cum se cuvine, nu obtinem nimic mai mult decat o obedienta temporara. Cu cat mai mutt ne fotosim de stimulari comportamentale artificiale, cu atat mai mult cei asupra carora le apticam isi pierd interesul fata de subiectul mitei.
Recompensete si pedepsele sunt doar doua fatete ale aceleiasi monede – una fara putere prea mare de cumparare. Se impune, arata Kohn, gasirea unei alternative ta aceste doua moduri de a controla oamenii. Ultimele capitole ofera un set practic de strategii pentru parinti, profesori si manageri, care depasesc nivelut utilizarii de recompense sau pedepse.
Condimentata cu umor si exemple din viata de zi cu zi, Pedepsiti prin recompense ne ofera o serie de argumente tulburatoare, imposibit de negat.
Sursa: www.libris.ro
Dezvoltarea masiva si rapida a psihologiei in Romania de dupa 1990 a pus in atentie un domeniu neglijat pe nedrept si cu urmari dramatice: psihologia copilului. In acest context, prezenta lucrare, dedicata desenului ca mijloc de comunicare al copilului care nu stapaneste suficient de bine limba, acopera o lacuna majora in cultura psihologica romaneasca. Tinzand spre exhaustiv, Psihologia desenului la copil evidentiaza principalele probleme psihologice asociate fenomenului. Astfel, capitolul I si cel de-al doilea ofera cadrul general, istoria studiilor desenului, date despre descrierea si interpretarea sa, precum si particularitatile sale culturale. Capitolul al treilea prezinta probele clasice care folosesc desenul, iar ultimele patru capitole sunt dedicate relatiei dintre desen si psihopatologie, precum si raportului dintre desen si computer.
Adevarat tratat de psihologia desenului, cartea de fata se adreseaza studentilor la psihologie, psihologilor care se ocupa de copii, precum si psihoterapeutilor de toate nuantele.
* * *
Philippe Wallon este psihiatru, doctor in psihologie, cercetator la Institutul National al Sanatatii si Cercetarii Medicale (Paris).
Anne Cambier este doctor in psihologie si coordonatoare de proiecte la Université Libre de Bruxelles.
Dominique Engelhart este profesor de psihologie la Universitatea Paris X-Nanterre.
Mama, sunt tachinat! nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui părinte implicat, putându-te scuti de multe nelinişti şi bătăi de cap, atât pe tine, cât şi pe copilul tău.Michael Thompson este un faimos psiholog pentru copii, popular prin conferinţele şi atelierele pentru părinţi şi consilieri şcolari pe care le susţine în toată lumea şi în care abordează teme de actualitate despre creşterea şi educarea copiilor. În limba română, au mai apărut Crescându-l pe Cain, Prieteni buni, duşmani aprigi, Educaţie fără constrângeri.
Lawrence J. Cohen este psiholog specializat în jocul copiilor, terapia prin joc şi parentaj, cunoscut publicului român şi din conferinţele susţinute la noi în ţară. La Editura Trei au mai apărut Reţete de jocuri, Reţete împotriva îngrijorării, şi, recent, Arta hârjonelii.
Catherine O’Neill Grace, este o scriitoare pasionată de domeniul psihologiei copiilor, cu care a avut ocazia să se familiarizeze în anii petrecuţi la catedră. Printre altele, a scris împreună cu Michael Thompson, Prieteni buni, duşmani aprigi.
Sursa: www.carturesti.ro
Poate că vă sună cunoscut replici precum acestea: „Tată, toţi colegii mei au iPad, trebuie să-mi iei şi mie unul!”, „Mamă, profu’ de istorie mi-a dat un 8 şi nu-mi mai iese media pentru liceu, vorbeşte tu cu el!” Majoritatea părinţilor cedează în faţa lor – cad într-una din cele cinci capcane prezentate de autorii acestei cărţi şi cumpără, rezolvă conflicte, fac teme, îşi asumă probleme care nu le aparţin. Însă, dacă gratificarea imediată pare să aducă beneficii aici şi acum, pe termen lung ea generează nerăbdare, neajutorare, şi, în cele din urmă, inadaptare. Obişnuinţa de a gândi, de a ieşi singur din situaţii dificile, încrederea în sine, iniţiativa, flexibilitatea, se capătă, însă, prin exerciţiu, prin încercare şi eroare. Cu exemple şi sfaturi practice, cu un mod de adresare direct şi prietenos, cartea de faţă vă învaţă cum să recunoaşteţi şi să evitaţi capcanele pentru părinţi şi cum să vă susţineţi copiii fără a interveni direct. Ea a fost selectată în 2015 de Publishers’ Weekly printre titlurile de parenting ale anului şi a fost distinsă cu medalia de argint de către Asociaţia autorilor de nonficţiune.
Sursa: www.carturesti.ro
„Reţete de jocuri” a fost laureată cu Medalia de aur a NAPPA (National Parenting Publications Awards) în anul 2001.
* * *
Mulţi dintre noi considerăm că parentajul ţine numai de temele pentru acasă, de chestiunile organizatorice şi de antrenamentele de fotbal şi nu găsim prea multă bucurie în legăturile noastre de familie. în această carte, Lawrence Cohen îi încurajează pe părinţi să lase „seriozitatea” deoparte, pentru a-şi regăsi copilul, şi apoi demonstrează concret cum se poate face acest lucru. Potrivit autorului, copiii de toate vârstele au permanent nevoie de legături apropiate, de sentimentul siguranţei şi de ataşament, iar interacţiunea prin joc cu părinţii lor este o cale importată de a dezvolta legături de acest fel.
Lawrence J. Cohen, Ph.D., este psiholog specializat în jocul copiilor, terapia prin joc şi parentaj. El susţine ateliere de parentaj prin joc pentru părinţi, profesori şi profesionişti din domeniul îngrijirii copiilor.
Dr. Cohen a scris împreună cu Michael Thompson şi Catherine O’Neill Grace cărţile: Best Friends, Worst Enemies şi Mom, They Are Teasing Me.
Sursa: www.carturesti.ro
Dr. Neufeld a numit acest fenomen „orientare de la egal la egal”, si se refera la tendinta copiilor si tinerilor de a cauta la colegii lor de generatie un sistem de valori morale, identitate si coduri de comportament. Orientarea copiilor catre cei de aceiasi varsta cu ei submineaza coeziunea familiei, otraveste atmosfera scolara si favorizeaza un comportament agresiv, ostil si o sexualizare de la varste foarte mici.Acest tip de comportament conduce la hartuirea sexuala, violenta juvenila si fenomenul de bullying din curtea scolii; efectele indepartarii de se pot vedea in infractionalitatea crescuta. Din pacate, parintii nu iau atitudine decat atunci cand situatia este aproape tragica.Conceptele, principiile si sfaturile practice din Cum sa ne pastram copiii aproape. De ce parintii trebuie sa fie mai importanti decat prietenii le vor arata parintilor cum pot satisface nevoia innascuta a copiilor de a-si gasi directia si de a se raporta la o autoritate pentru a primi caldura, atentie si dragoste.
Sursa: www.carturesti.ro
Ne pare nepotrivit, ne e jenă, nu ştim cum să vorbim cu copiii noştri despre sexualitate. Acest ghid, scris de o celebră, multipremiată „profă de sex“ din Canada, ne învaţă de ce trebuie s-o facem (începând de la 2 ani şi până la vârsta adolescentului activ sexual) și cum. De ce? Pentru că aşa ne protejăm copilul de mesajele false ori periculoase despre sexualitate pe care le primeşte astăzi de peste tot. Cum? Demistificând. Spunând adevărul cu simplitate şi umor. Găsiţi în carte şi adevărul, şi întreaga „tehnică” a autoarei, cu exemple concrete din experienţa ei didactică. Evident, ghidul poate servi şi pentru pregătirea orelor de educaţie sexuală din şcoli.
Sursa: www.carturesti.ro
Ce pot face parintii, mentorii si educatorii pentru a transforma baietii in barbati de exceptie Michael Gurian
Prin ce difera cresterea baietilor de aceea a fetelor? Sunt predispusi baietii nostri aflati la pubertate sau la adolescenta sa intre in mai multe buclucuri decat fetele de aceeasi varsta? Cum ne putem ajuta fiii sa strabata cu bine aceste perioade si sa se maturizeze fara a le stirbi masculinitatea in devenire? Intr-o societate in care femeile sunt considerate categorie marginalizata si privite ca potentiale victime, baietii, ulterior barbatii, ajung sa fie priviti ca potentiali agresori. Astfel, discrepanta sociala nu se reduce, ci se adanceste. Cum ar fi, insa, ne propune autorul acestei carti, sa pornim de la premisa ca baietii sunt structurati diferit, ca, de-a lungul mileniilor, au evoluat avand nevoi, scopuri si comportamente diferite de cele ale fetelor? In loc sa incercam sa-i schimbam, incadrandu-i intr-un tipar feminin, putem incepe prin a-i intelege si a le oferi acel cadru de dezvoltare de care au nevoie pentru a deveni barbatii pe care ni-i dorim: puternici, protectori, devotati.
Michael Gurian este un pionier al cercetarii diferentelor de gen si impactului lor asupra familiilor, scolilor, corporatiilor si politicilor publice. Cofondator al Institutului Gurian, el preda, tine conferinte si conduce ateliere formative in lumea intreaga. De acelasi autor a mai aparut, la Editura Trei, Prezenta invizibila.
Sursa: www.carturesti.ro
Copilul e agitat, îndărătnic, mofturos la masă și își iese ușor din fire – acasă, dar și față de colegii de clasă. Rețeta-standard spune: Trebuie să-i puneți limite! Și dacă, de fapt, există și alte motive care n-au legătură cu tehnicile bazate pe control și pe „consecințe”? Impulsivitatea și bombănitul, de exemplu, pot fi provocate și de o proastă reglare a nivelului glicemiei, la fel cum enurezisul s-ar putea trage și dintr-o întârziere a dezvoltării controlului sfincterian de la nivelul creierului limbic, arată Isabelle Filliozat. A ignora ritmul de dezvoltare a copilului devine o sursă pentru numeroase conflicte, crize și pedepse inutile. Căci, dacă nu știi ce se petrece în mintea și în corpul copilului tău, n-ai cum să găsești calea de mijloc între „prea mult” și „prea puțin” control parental. Plecând de la datele oferite de neuroștiințe, dar și de la principiile parentingului pozitiv, autoarea propune cele mai eficace metode de a-l ajuta pe copil să capete autonomia, încrederea de sine și abilitățile sociale de care are nevoie între 6 și 11 ani.
Isabelle Filliozat, psihoterapeută, este directoarea Școlii de Inteligențe Relaționale și Emoționale din Aix-en-Provence, dedicată parentajului și dezvoltării personale. De aceeași autoare, la Editura Trei au mai apărut: Le-am încercat pe toate! Plânsete, încăpățânare și crize de furie (perioada 1-5 ani) și Te detest, te iubesc. Cum reparăm relația cu părinții noștri.
Anouk Dubois este ilustratoare și formatoare în parenting.
„Am scris aceste pagini pentru că lucrurile s-au schimbat de când eram copii, iar noi, ca părinți, trebuie să fim în măsură să alegem modul în care să acționăm și să nu ne lăsăm influențați de istoricul personal. Această carte încearcă să ne ajute să înțelegem ce se petrece în capul copiilor noștri, să găsim soluțiile potrivite pentru a reacționa la comportamentul lor și să știm cum să dăm curs nevoilor lor. Raportarea empatică față de copil, o soluție a parentajului pozitiv, ne ajută să fim mai fericiți în viața de familie. Nu uitați, timpul trece foarte repede…”
– Isabelle Filliozat
„Emoțiile provocate de pedepse stimulează circuitul cerebral al stresului și îl împiedică pe copil să se gândească la ceea ce a făcut. Memoria funcționează, dar copilul va reține stresul, teama, furia pe care i le-a provocat pedeapsa, și nu motivul pentru care a fost pedepsit. Pedepsele îl învață pe copil să-i fie teamă, nu și să își asume responsabilitatea faptelor sale și autodisciplina. Pedepsele îl împiedică pe copil să devină conștient de consecințele faptelor sale, deturnându-i atenția spre sentimente negative față de părinte: se simte nedreptățit, e furios pe el, se teme de el”.
– Isabelle Filliozat
Sursa: www.carturesti.ro